Câinele șchiopătează pe piciorul din față? Cauze, diagnostic și tratament

Un câine care șchiopătează cu unul dinter membrele anterioare poate avea, în spatele acestui simptom aparent simplu, cauze foarte diferite ca gravitate — de la o aristă ce penetrează tegumentul interdifgital sau au o unghie ruptă, până la displazie de cot, o afectar tendinoasă sau, mai rar, un proces neoplazic osos. Pentru că tratamentul potrivit depinde complet de cauză, articolul de mai jos trece în revistă principalele afecțiuni care pot provoca șchiopătură la nivelul membrelor anterioare, simptomele specifice fiecăreia, cum se pune diagnosticul și când este nevoie de un consult veterinar urgent.

Leziuni locale, la nivel interdigital

Cea mai frecventă și, de multe ori, cea mai ușor de rezolvat cauză. Include:

• leziuni tegumentare, ariste sau corpuri străine ce pentreaza regiunea interdigitalăe;
• unghii fracturate, care sângerează și provoacă durere bruscă;
• abcese interdigitale, care produc edem și durere localizată.

Aceste probleme apar de regulă brusc, câinele manifestă șchiopătură și, la o inspecție atentă, se pot observa rana, sângerarea sau edemul.

Entorse, luxații și fracturi (traumatisme)

O căzătură, o săritură greșită sau un traumatismpot produce:

• entorse — întinderea sau ruperea parțială a ligamentelor;
• luxații — deplasarea unei articulații din poziția anatomică;
• fracturi — ruperea unui segment osos, șchiopătură continuă și evidentă, edem vizibil și durere intensă la atingere.

În cazul fracturilor sau luxațiilor, câinele poat evita, de regulă, să facă sprijin cu membrul afectat.

Boli de creștere la căței (rase mari și gigant)

La cățeii de talie mare și gigant, în perioada de creștere rapidă, apar frecvent afecțiuni specifice ale oaselor și articulațiilor:

• Displazia de cot — o afecțiune ereditară, cauzată de o dezvoltare anormală a articulației cotului (nealinierea humerusului, radiusului și ulnei). Apare de regulă între 4 și 12 luni, la rase precum Labrador, Golden Retriever, Ciobănesc German, Bernez, Rottweiler sau Terra Nova. Semnele includ șchiopătură la nivelul unui membru anterior, modificarea aliniamentului membrului, rigiditate, reducere a mobilității și reticență la efort.
• Panosteita („durerile de creștere”) — o inflamație a măduvei osoase la nivelul oaselor lungi, întâlnită tipic între 5 și 18 luni, mai frecvent la masculi și la rase precum Ciobănesc German, Golden Retriever, Labrador, Rottweiler sau Dobermann. Caracteristica sa este șchiopătura alternativă la nivelul membrelor — azi pe un picior, peste câteva zile pe altul — însoțită uneori de febră ușoară și lipsă de apetit. Este autolimitantă, episoadele durează de regulă 2-5 săptămâni și patologia dispare complet până la 1-2 ani.
• Osteocondrita disecantă (OCD), mai ales la nivelul umărului și la rasele mari sau gigant— cartilajul articular  crește mai repede decât osul subcondral și se poate desprinde parțial, provocând șchiopătură intermitentă și, uneori, atrofie musculară vizibilă la nivelul umărului. Apare de regulă între 6 și 12 luni.

Tendinopatii, la câinii activi și sportivi

La câinii sportivi sau foarte activi pot apărea leziuni de suprasolicitare la nivelul tendoanelor din zona umărului:

• tendinopatia mușchiului supraspinos — șchiopătură care se agravează cu efortul;
• tendinopatia bicepsului brahial — pas scurtat, evitarea întoarcerilor strânse;
• sindromul de instabilitate a umărului — șchiopătură intermitentă, care nu răspunde bine la repaus sau antiinflamatoare și se poate agrava progresiv dacă nu este tratată.

Probleme la nivelul carpului (încheieturii) și degetelor

• Hiperextensia carpiană — o întindere sau ruptură a ligamentelor din zona încheieturii, clasificată în trei grade de severitate, de la o simplă întindere (gradul 1) până la ruptura completă, cu instabilitate (gradul 3);
• leziuni ale degetelor — entorse sau rupturi ale ligamentelor colaterale, provocate de suprafețe denivelate sau impact, cu șchiopătură de la moderată la severă.

Artroza, la câinii de vârstă mijlocie și înaintată

Artroza (osteoartrita) este o afecțiune degenerativă progresivă, în care cartilajul articular se erodează treptat. Se manifestă prin rigiditate, mai ales dimineața sau după odihnă, care se ameliorează ușor cu mișcarea, și printr-o reducere generală a nivelului de activitate. Poate apărea și ca o consecință pe termen lung a displaziei de cot netratate din perioada de creștere.

Cauze infecțioase și imune

• Boala Lyme, transmisă prin mușcătura căpușelor, poate provoca o șchiopătură tranzitorie, care apare alternativ la nivelul membrelor;
• poliartrita imună — o afecțiune rară, în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi articulare, provocând șchiopătură la nivelul membrelor, adesea însoțită de febră și stare generală alterată.

Cauze neurologice

Leziuni ale plexului brahial (rețeaua de nervi care controlează piciorul din față) sau hernii de disc cervicale pot provoca șchiopătură sau chiar paralizie a membrului antrior, uneori însoțite de durere la nivel cervical sau pierdere de sensibilitate.

Osteosarcomul (neoplazie osoasă)

Osteosarcomul este cea mai frecventă formă de cancer osos la câini și afectează adesea oasele lungi ale membrelor anterioare (radius, ulna, humerus), mai ales la rasele mari — Boxer, Dobermann, Golden Retriever, Ciobănesc German, Dog German, Rottweiler. Se manifestă prin edem local,  șchiopătură progresivă care nu se ameliorează, letargie și scădere a apetitului. Din păcate, la momentul diagnosticului, majoritatea cazurilor au deja micrometastaze, ceea ce face din depistarea precoce un factor esențial pentru opțiunile de tratament.

Când mergi de urgență la veterinar

Prezintă-te imediat la un cabinet veterinar dacă observi:

• câinele nu calcă deloc pe membrul anterior (șchiopătură severă, non-weight-bearing);
• deformare vizibilă a membrului sau o rană deschisă;
• semne de paralizie sau pierdere de sensibilitate la nivelul membrului;
• edem brusc și dureros, mai ales dacă e însoțit de febră;
• șchiopătură la nivelul mai multor membre, combinată cu stare generală alterată (letargie, lipsă de apetit, febră) — posibil semn de boală infecțioasă sau imună.

Când este suficientă o programare de rutină

Dacă șchiopătura este ușoară, câinele folosește totuși membrul și nu prezintă semnele de mai sus, poți observa evoluția timp de 24-48 de ore, cu repaus. Dacă simptomele persistă, se agravează sau reapar frecvent — mai ales la un cățel de rasă mare, în perioada de creștere — este recomandat un consult veterinar, chiar dacă nu pare o urgență.

Cum se pune diagnosticul

• examen clinic și palpare, pentru localizarea durerii și evaluarea mobilității articulare;
• radiografii, esențiale pentru identificarea fracturilor, a displaziei de cot, a panosteitei (care are un aspect radiologic caracteristic, „înnorat”) sau a leziunilor osoase suspecte;
• CT sau RMN, pentru cazuri complexe, articulare sau neurologice;
• analize de sânge, utile în suspiciunea de boli infecțioase sau imune;
• artroscopie, atât pentru diagnostic, cât și pentru tratamentul unor afecțiuni ale cotului sau umărului;
• biopsie/aspirație cu ac fin, atunci când se suspectează o neoplazie osoasă.

Tratament

Abordarea variază complet în funcție de cauză:

• conservator — repaus, greutate corporală controlată, antiinflamatoare prescrise de medicul veterinar, suplimente articulare (glucozamină, condroitină, omega-3, colagen, acid hialuronic), fizioterapie;
• chirurgical — remedierea de fracturi, intervenții artroscopice pentru displazia de cot sau OCD, stabilizare articulară, iar în cazurile de neoplazii osoase, intervenția chirurgicală radicală, adesea urmată de chimioterapie;
• recuperare/reabilitare — hidroterapie, terapie cu laser, masaj și exerciții progresive de mobilitate, utile mai ales după intervenții chirurgicale sau în gestionarea artrozei.

Pentru displazia de cot tratată chirurgical, aproximativ 85% dintre câini prezintă o îmbunătățire semnificativă a mobilității și calității vieții.

Cum previi problemele la nivelul membrelor anterioare

• menține o greutate corporală optimă, pentru a reduce solicitarea articulațiilor;
• evită exercițiul fizic excesiv sau de impact la cățeii de rase mari, aflați încă în perioada de creștere;
• verifică periodic mambrele, regiunea interdigitală și unghiile, pentru a depista rănile sau aristele din timp;
• folosește protecție antiparazitară pe tot parcursul anului, pentru a reduce riscul de boală Lyme;
• programează controale de rutină la medicul veterinar, mai ales la rasele predispuse genetic la displazie de cot.

Întrebări frecvente

Câinele meu șchiopătează brusc, dar nu are nicio rană vizibilă — ce poate fi? Poate fi o entorsă, un corp străin ascuns interdigital sau, la un cățel tânăr de rasă mare, panosteita. O evaluare facută de medicul veterinar ortoped este cea mai sigură cale de a afla cauza exactă.

Displazia de cot se vindecă complet? Poate fi gestionată foarte eficient, mai ales prin tratament chirurgical timpuriu, dar artroza secundară poate rămâne o problemă pe termen lung. Diagnosticul precoce îmbunătățește semnificativ prognosticul.

Ce înseamnă șchiopătură tranzitorie? Este atunci când câinele șchiopătează cu un membru câteva zile, apoi simptomul „se mută” pe alt picior. Este caracteristică pentru panosteită (la căței) și pentru boala Lyme (la orice vârstă).

Cum diferențiez o simplă entorsă de o fractură? Nu îți poți da seama sigur doar prin observație — ambele pot provoca șchiopătură severă. Diferența clară se face prin radiografie, motiv pentru care orice șchiopătură severă sau persistentă necesită consult veterinar.

Când ar trebui să mă îngrijoreze edemul apărut la nivelul unui membru anterior al câinelui? Orice edem cu localizare la nivelul membrelor, mai ales la un câine de rasă mare și vârstă mijlocie sau înaintată, trebuie evaluată prompt de un medic veterinar.

Șchiopătura la nivelul unui membru anterior poate avea zeci de cauze diferite, de la o simplă aristă, până la afecțiuni de creștere, tendinopatii, artroză sau, mai rar, neoplazie osoasș. Vârsta câinelui, rasa, modul în care a apărut simptomul (brusc sau treptat) și semnele asociate oferă indicii importante, dar diagnosticul precis se pune întotdeauna printr-un consult veterinar de specialitate, adesea susținut de radiografii. Cu cât intervenția este mai promptă, cu atât șansele de recuperare completă sunt mai mari.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul veterinar. Pentru orice șchiopătură severă, persistentă sau însoțită de alte simptome, contactează un medic veterinar ortoped.

Articol verificat de Dr. Dragoș Eremia.