Moly: parcursul clinic al unui Chihuahua cu evoluție nefrologică complexă

Moly, femelă Chihuahua, provenită din Bulgaria, este pacientă a clinicii noastre încă din iunie 2025, fiind prezentată inițial pentru evaluare nefrologică, în contextul alterării progresive a stării generale.

Din antecedentele medicale se menționează diagnosticul de litiază renală, stabilit cu aproximativ un an anterior prezentării. În perioada premergătoare consultației, pacienta prezenta inapetență zde aproximativ 48 de ore, necesitând alimentație asistată.

Examenul clinic inițial a evidențiat o pacientă cu greutatea corporală de aproximativ 1.1 kg, cu deshidratare estimată la 5%, persistența pliului cutanat de aproximativ 3 secunde, mucoase aparente palide și halitoză uremică. La examinarea cavității orale au fost identificate depozite moderate–severe de tartru dentar.

Parametrii vitali înregistrați la prezentare au fost: temperatură corporală 37,3°C, frecvență cardiacă 110 bpm și frecvență respiratorie 20 rpm. Pulsul femural era bilateral prezent, normodinamic și sincron cu activitatea cardiacă.

Evaluarea cardiovasculară

Având în vedere statusul clinic și necesitatea unui management terapeutic intensiv, pacienta a beneficiat și de evaluare cardiovasculară.

Examenul ecocardiografic a evidențiat regurgitare mitrală, fără alte modificări morfofuncționale cu repercusiuni hemodinamice semnificative la momentul examinării.

Electrocardiografic a fost înregistrat ritm sinusal regulat, fără identificarea contracțiilor ventriculare premature pe durata traseului ECG.

Diagnostic și evaluare paraclinică

Coroborarea datelor anamnetice, clinice, hematologice, biochimice, urinare și imagistice a evidențiat un tablou clinic complex, caracterizat prin:

boală renală cronică cu decompensare azotemică, anemie aregenerativă, litiază renală bilaterală și litiază vezicală, asociate cu deshidratare severă și alterarea stării generale.

Examinarea ecografică abdominală a identificat suplimentar prezența de sludge biliar.

Severitatea afectării renale, asocierea anemiei, gradul important de deshidratare și imposibilitatea menținerii unui aport alimentar voluntar adecvat au reprezentat indicații pentru spitalizare și monitorizare în cadrul secției de terapie intensivă.

Management terapeutic și spitalizare

Pacienta a fost spitalizată pentru o perioadă de 9 zile, beneficiind de monitorizare clinică și paraclinică și de ajustarea terapiei în funcție de evoluția parametrilor biologici.

Protocolul terapeutic a urmărit în principal restabilirea statusului volemic și hidroelectrolitic, controlul semnelor asociate sindromului uremic, asigurarea necesarului nutrițional și managementul afecțiunii renale și urinare subiacente.

Tratamentul a inclus fluidoterapie intravenoasă individualizată, corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice, terapie antiemetică, suport gastro-intestinal, suport nefrologic și urologic, precum și alimentație asistată în perioadele în care aportul voluntar a fost insuficient.

În contextul aportului enteral inadecvat, s-a instituit suplimentar suport nutrițional parenteral parțial pe bază de aminoacizi-levo.

Pe parcursul spitalizării au fost monitorizate constant: statusul de hidratare, diureza, aportul hidric și alimentar, tranzitul gastrointestinal, temperatura corporală, glicemia și evoluția parametrilor hematologici și biochimici.

Sub tratament s-a constatat ameliorarea progresivă a statusului clinic, cu reluarea aportului alimentar și hidric voluntar, menținerea diurezei și a tranzitului intestinal și absența episoadelor de vărsături sau diaree.

Evoluția clinică și paraclinică favorabilă a permis externarea pacientei, cu continuarea tratamentului și monitorizării în regim ambulatoriu.

Patologia neurologică ulterioară

Ulterior stabilizării afecțiunii renale, Moly a prezentat simptomatologie neurologică cervicală, motiv pentru care a fost recomandată efectuarea investigațiilor imagistice avansate.

Evaluarea neuroimagistică a evidențiat dilatarea moderată până la severă a întregului sistem ventricular cerebral, fără edem periventricular asociat.

Aspectele au fost considerate compatibile cu hidrocefalie, cel mai probabil de origine congenitală, asociată unei malformații occipitale de tip Chiari-like.

La nivelul joncțiunii atlanto-axiale au fost identificate modificări structurale și dinamice semnificative. Examinarea a evidențiat stenozarea canalului vertebral la nivel C1–C2, cu compresie ventrală exercitată de procesul odontoid al axisului și componentă compresivă dorsală asociată îngroșării ligamentului atlanto-axial. Procesul dens al vertebrei C2 prezenta lungime redusă.

Studiul a demonstrat mobilitate atlanto-axială excesivă, cu creșterea anormală a distanței dintre lamina dorsală a atlasului și procesul spinos al axisului în flexie și apariția unei compresii medulare severe exercitate de procesul odontoid. La nivelul măduvei spinării cervicale C1–C2 a fost identificată o hiperintensitate T2 ușoară, difuză, sugestivă pentru leziune medulară secundară compresiei. Aspectele imagistice au susținut diagnosticul de instabilitate atlanto-axială cu mielopatie compresivă la nivel C1–C2.

Evoluție și monitorizare pe termen lung

Ulterior episodului acut și stabilizării clinice, Moly a rămas în cadrul unui program de monitorizare nefrologică periodică, cu reevaluări clinice și paraclinice seriate.

Pacienta se prezintă regulat din Bulgaria pentru controale, iar evoluția pe termen lung a fost favorabilă, cu ameliorarea și ulterior stabilizarea parametrilor hematologici și biochimici și menținerea unei stări generale bune.

În prezent, Moly este clinic stabilă, cu parametri paraclinici favorabili.

Stabilitatea clinică obținută a permis inclusiv efectuarea recentă a unei proceduri de detartraj sub anestezie generală, după evaluarea preanestezică și cu monitorizare adaptată antecedentelor renale și neurologice ale pacientei.

Concluzii

Cazul lui Moly ilustrează managementul unui pacient geriatric de talie foarte mică cu patologie multisistemică, în care afectarea renală cronică, anemia și urolitiaza au necesitat inițial terapie intensivă și monitorizare continuă, iar evoluția ulterioară a fost complicată de identificarea unei instabilități atlanto-axiale cu mielopatie compresivă și a unor anomalii intracraniene congenitale concomitente.

Evoluția favorabilă pe termen lung subliniază importanța stabilizării precoce a pacientului decompensat, individualizării terapiei, monitorizării paraclinice seriate și continuității îngrijirii medicale.

La peste un an de la episodul inițial, Moly prezintă o stare clinică bună și parametri biologici stabili, continuând programul de reevaluări periodice în cadrul clinicii noastre.