Dirofilarioza canina asociata cu disfunctie hepatica sihiperbilirubinemie: studiu de caz la un American Staffordshire Terrier

Context și istoric medical:

Pacientul, American Staffordshire Terrier, cu antecedente de dirofilarioză, a fost prezentat în contextul unei deteriorări progresive a stării generale. Conform istoricului medical, acesta beneficiase anterior de trei tentative terapeutice pentru dirofilarioză, fără obținerea unui răspuns terapeutic favorabil. Starea generală s-a depreciat, motiv pentru care pacientul a fost evaluat și ulterior spitalizat într-o altă unitate veterinară, unde a fost stabilit diagnosticul de babesioză. Pe durata spitalizării s-a instituit tratament cu imidocarb dipropionat, clindamicină, pantoprazol, Aspatofort, vitamina C, vitamina B12 și tramadol.

În contextul tabloului hematologic și al evoluției clinice, pacientul, cu grupa sanguină DEA negativ, a necesitat efectuarea unei transfuzii sanguine. În ciuda terapiei instituite, evoluția a fost nefavorabilă, cu alterarea progresivă a stării generale, instalarea icterului și diminuarea marcantă a responsivității. Pacientul a fost ulterior prezentat în clinica noastră pentru reevaluare, investigații suplimentare și stabilirea conduitei terapeutice, având ca principale probleme clinice afectarea hepatobiliară cu hiperbilirubinemie, anemia și dirofilarioza preexistentă.

Examen clinic:

În momentul prezentării, pacientul se afla într-o stare generală sever alterată, în decubit lateral, hiporeactiv/aresponsiv, cu stare de întreținere necorespunzătoare și scor al durerii 2/5. Examenul clinic a evidențiat icter generalizat, asociat cu edem generalizat. Persistența pliului cutanat a fost de aproximativ 3,5 secunde. Limfocentrii periferici accesibili examinării au fost areactivi la palpare. La palparea abdominală nu s-a observat reacție de apărare, evaluarea fiind însă limitată de statusul neurologic/de responsivitate al pacientului. În timpul consultației a fost observat un episod de incontinență urinară.

 La auscultația cardiacă, cordul a fost ritmic-aritmic, cu prezența unui suflu sistolic. Valorile tensiunii arteriale obținute prin metoda oscilometrică HDO au fost 143/96 mmHg, 139/94 mmHg și 147/94 mmHg.

La auscultația pulmonară s-a constatat murmur vezicular discret înăsprit bilateral, pe întreaga arie de proiecție pulmonară. Ansamblul modificărilor identificate la examenul clinic contura tabloul unui pacient critic, cu afectare sistemică, dominat de alterarea statusului neurologic, icter generalizat și edem periferic/generalizat

Investigații paraclinice:

În momentul prezentării în clinica noastră s-au efectuat analize complete de sânge și examen de urină, în vederea evaluării severității afectării hepatice și a stabilirii conduitei terapeutice

În momentul prezentării au fost efectuate investigații biochimice serice, care au evidențiat modificări importante ale profilului hepatobiliar. Activitatea fosfatazei alcaline (ALP) a fost sever crescută, cu o valoare de 2797 U/L, asociată cu o creștere semnificativă a alanin-aminotransferazei (ALT – 611 U/L). Bilirubina totală a fost sever crescută (7,7 mg/dL), modificare concordantă cu aspectul icteric al probei. Profilul proteic a evidențiat hipoalbuminemie (ALB – 2,3 g/dL) și hipoproteinemie (TP – 5,3 g/dL), cu menținerea globulinelor în intervalul de referință. La evaluarea statusului electrolitic s-a constatat hipokaliemie (K⁺ – 2,7 mmol/L), în timp ce natremia s-a menținut în limite normale. Parametrii renali nu au prezentat modificări, valorile creatininei (0,9 mg/dL) și BUN (16 mg/dL) fiind în intervalele de referință. În ansamblu, profilul biochimic inițial a evidențiat afectare hepatobiliară severă, cu hiperbilirubinemie, creșteri importante ale enzimelor hepatice, hipoalbuminemie și hipoproteinemie, asociate cu hipokaliemie.

Hemoleucograma efectuată la prezentare a evidențiat leucocitoză cu neutrofilie, sugestivă pentru prezența unui proces inflamator sistemic. Seria eritrocitară a evidențiat anemie moderată, normocitară, caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite, a hematocritului și a concentrației de hemoglobină. La nivelul seriei trombocitare s-a constatat trombocitopenie, asociată cu creșterea volumului plachetar mediu. În ansamblu, examenul hematologic a evidențiat leucocitoză neutrofilică, anemie moderată și trombocitopenie.

Examenul urinar a evidențiat bilirubinurie și hematurie, în absența leucocituriei, nitriților, glucozuriei și cetonuriei. A fost identificată proteinurie discretă, asociată cu microalbuminurie. pH-ul urinar a fost acid. Raportul proteină/creatinină urinară s-a încadrat în zona proteinuriei borderline. În contextul hiperbilirubinemiei și al afectării hepatobiliare evidențiate biochimic, prezența bilirubinei în urină susține eliminarea renală crescută a bilirubinei conjugate.

Terapie intensivă și monitorizare:

Pacientul a fost spitalizat și menținut sub terapie intensivă timp de cinci zile, beneficiind de fluidoterapie cu reechilibrare hidroelectrolitică, suport nutrițional parenteral, hepatoprotecție, antibioterapie și tratament simptomatic. Evoluția clinică a fost favorabilă încă din primele 24 de ore de la inițierea terapiei. Pacientul a devenit reactiv la stimulii externi, cu îmbunătățirea progresivă a stării generale și reluarea voluntară a poziției patrupodale. Pe parcursul internării s-a observat recuperarea progresivă a statusului neurologic și locomotor, concomitent cu continuarea terapiei de susținere și monitorizarea atentă a parametrilor clinici și paraclinici.

Decizia de externare:

În ciuda evoluției fluctuante a parametrilor hepatici, starea generală a pacientului a rămas bună, cu nivel de confort satisfăcător și apetit alimentar și hidric prezent, aspecte care au cântărit semnificativ în evaluarea calității vieții.

Având în vedere starea clinică stabilă și dorința proprietarilor, s-a decis externarea pacientului cu un protocol terapeutic personalizat la domiciliu, adaptat pentru menținerea confortului, susținerea funcției hepatice și monitorizarea atentă a evoluției.

Acest caz reprezintă un exemplu elocvent al faptului că, chiar și în situații cu prognostic inițial rezervat sau grav, evoluția poate fi favorabil influențată prin diagnostic precoce, terapie intensivă corect instituită și monitorizare atentă.

Studiu documentat de Dr. Emma Dobre.